Acasă > Cluj Resilience Tracker – Update #2

Cluj Resilience Tracker – Update #2

mai 2020

În interviurile din această săptămână ne-am îndreptat atenția spre experiența pe care au avut-o câteva organizații clujene cu achiziționarea și producerea diferitelor echipamente pentru spitale și medici, necesare pentru prevenirea răspândirii COVID-19.

Conversații cu ARC, Asociația Why Not Us, Prototip Studio și Pouf

Prototip Studio se ocupă de design de obiect, design de interior și arhitectură din 2013. Încă de la început, experimentul și implementarea practică a design-ului au ocupat un loc important în activitatea lor.

Instaurarea stării de urgență a prins echipa Prototip Studio în mijlocul unor proiecte de design interior și pregătiri pentru festivalurile verii. Hotărând că vor să dea înapoi comunității locale care le-a dat atât de mult de-a lungul timpului, cei 3 membri ai echipei și-au împărțit munca aflată pe rol și, inspirați de Nod makerspace (cu care se știu din facultate) și-au pus resursele la bătaie pentru a produce viziere de protecție pentru medici și personal din prima linie în lupta cu COVID-19.

Dura mult să printăm, aprox. 2 ore/vizieră după design-ul open source, iar folia PVC la rolă era greu de găsit, fiind mare cererea. Așa că am decis să facem noi un design care să folosească materiale disponibile – folie A4 – și să scurteze timpul de producție. Ioana Goția-Ciurea

Odată proiectat design-ul eficientizat, au apelat la Paul Pitea (cu care se știau demult din viața personală și profesională) de la Young pentru a tăia cu laser-ul folia. Captivat de inițiativă, Paul a pus la dispoziție personal, echipament și spațiu pentru a realiza o linie de producție de viziere, care a ajuns să producă 1700 de bucăți pe zi.

În corelarea nevoii din Cluj și din țară cu producția și distribuția, au lucrat împreună cu Viziere.ro, Beard Brothers, VeDem Just și Un Singur Cluj, peste 14 000 fiind produse și livrate până în prezent.

Pe lângă oamenii cu care am colaborat în proiecte anterioare, ne-a surprins câte răspunsuri pozitive am primit de la necunoscuți cu care interacționam pentru prima dată la telefon. Am simțit o mare deschidere spre a ajuta. Ioana Goția-Ciurea

Pe parcurs, au rămas în contact cu medicii care foloseau vizierele lor, integrând în design sugestiile acestora, precum adăugarea unui cozoroc pentru mai multă protecție.

Nu s-au preocupat de certificarea design-ul realizat, deși doar astfel ar fi putut fi achiziționate (și nu donate, cum s-a întâmplat) vizierele de către companii farmaceutice, spitale sau autorități locale.

Rolul nostru a fost de a acoperi un gol, în regim de urgență, dând statului timp să demareze achizițiile necesare. Nu vom continua să producem viziere. Acum avem un stoc, iar design-ul este disponibil open-source. Ioana Goțiu-Ciurea

Echipa Prototip Studio conștientizează gravitatea situației, dar privesc viitorul cu optimism, luând tot ceea ce se întâmplă ca pe o experiență formativă colectivă.

Ne face pe toți să ne analizăm valorile. Cred că producția locală și etică va câștiga teren, iar rețelele adevărate vor rămâne, în timp ce afacerile concentrate exclusiv pe profit și falsele curente vor dispărea. Ioana Goțiu-Ciurea

Pouf produc mobilier textil moale din 2012, scopul fiind crearea de obiecte funcționale, distractive și confortabile. 

Am stat de vorbă cu Oana Big, managerul companiei, care ne-a povestit că a ales să acționeze mai mult din impuls personal, ținând cont că avea deja un atelier și echipamente pe care le putea folosi pentru a oferi ajutor. A ales să ajute cu logistica legată de producția echipamentelor de protecție pentru medici, precum halate și botoși.

Când am aflat despre situația actuală și starea de urgență, tocmai ieșisem din spital, unde am fost tratată foarte bine. Acest lucru m-a influențat să vreau să ajut cât pot. După o săptămână, când deja lucrurile deveneau mai reale, m-am gândit cu unul din angajați să facem măști. Am făcut un research și am aflat că măștile neconforme pot fi periculoase în spitale pentru ca nu pot fi la standardele de care medicii aveau nevoie. Oana Big

Căutând cum să se implice, Oana a găsit grupul Ajutor Spitale Cluj, o organizație informală care adună donații și care se ocupă să identifice nevoile spitalelor și ale medicilor din Cluj. Prin intermediul acestui grup, și-a dat seama că ar putea contribui la produsul halatelor pentru medici, și a aflat ce materiale și croieli ar fi potrivite nevoilor medicilor, după care a lucrat la prototipuri. A fost nevoie să găsească apoi secții de croitorie în Cluj ce pot produce halate în cantități mari.

După ce a început producția și feedbackul a fost extrem de bun și cererea a crescut, am stabilit totuși cu fetele de la Ajutor Spitale Cluj că ne vom canaliza resursele pentru Cluj. Dar apoi am primit cereri de la Bistrița și Târgu Mureș pentru echipamente și am reușit să trimit și acolo, cu ajutorul altor oameni generoși implicați. Oana Big

Nu știe dacă ar continua să mai producă aceste echipamente pe termen lung, dar ar vrea să creadă că nu va mai fi nevoie și că statul român va lua măsurile necesare ca pe viitor să achiziționeze echipamentele corespunzătoare și să se asigure că toată lumea lucrează în condiții de siguranță.

Asociația Why Not Us se ocupă de organizarea evenimentelor, precum Street Food Festival, și Andreea Ilyes, director executiv, ne-a explicat care a fost implicarea lor în cadrul inițiativei Un Singur Cluj.

Ideea de a se implica a venit de la colegul lor, Luș (Constantin Covaliu), la propunerea lui Cristian Hordilă (de la TiFF), de a pune la dispoziție resursele organizatorilor de festivaluri în caz că este nevoie de ele. Au creat un grup de lucru pentru a încerca să vină cu soluții în ajutorul spitalelor, dorind în același timp să susțină producătorii locali de viziere și echipamente, să îi ajute să își unească forțele.

Noi am reușit să identificăm furnizori de viziere care puteau produce cantități mari într-un timp scurt, astfel am acoperit nevoile spitalelor într-o singură săptămână și am achiziționat prin Un Singur Cluj 6000 de viziere. De asemenea, am fost în strânsă legătură cu Beard Brothers și CERT care au donat și ei peste 6000 de viziere în Cluj. Andreea Ilyes

Au reușit să obțină și 30,000 măști care au fost distribuite unde a fost nevoie. Pentru a identifica echipamentele corespunzătoare, au colaborat cu doctorii, trimițându-le fișele tehnice spre aprobare. Nu au avut probleme cu achizițiile în grupul lor de lucru, mai ales pentru că membrii echipei au împărțit taskurile între ei, au respectat procedurile, și au lucrat foarte bine împreună.

Suntem mândri că am putut oferi sprijin spitalelor, dar cred că ar trebui să existe protocoale prin care spitalele să deblocheze achizițiile pentru echipamentele absolut necesare în situații critice. În situații de urgență, poate avem nevoie de excepții de la regulă, pentru a proteja viața oamenilor care se află în pericol fără anumite echipamente sau produse. Andreea Ilyes

Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) activează din 2001, susținând și dezvoltând  comportamentul filantropic în România. Dintre activitățile lor se numără consultanța filantropică strategică oferită ONG-urilor, companiilor și liderilor informali, dezvoltarea și menținerea mecanismelor de donații sigure și facilitarea de training-uri și evenimente care să construiască un cadru pentru producerea unor schimbări pozitive în societate pe termen lung.

Odată cu instituirea stării de urgență, echipa ARC s-a orientat către două direcții principale de acțiune, pe care le-a observat ca importante și necesare: Fondul de Urgență și potențarea impactului local. Prin Fondul de Urgență, au dorit să acopere nevoile sistemului medical, dar și să contribuie la creșterea capacității organizațiilor filantropice. S-au ocupat de fundraising-ul dedicat echipamentelor, strângând aproximativ 1 150 000 Eur până la data de 21 aprilie. La nivelul fiecărei localități, au oferit susținere organizațiilor care înțelegeau nevoile unităților medicale și care aveau nevoie să dubleze sau să tripleze sumele de bani strânse, pentru a achiziționa echipamentele necesare.

Curba de învățare a fost spectaculoasă: a trebuit să învățăm să cartăm nevoi, am învățat detalii despre aparatura medicală, dar și cum să facem importuri din China sau alte țări.Dana Pîrțoc

La început s-au orientat strategic spre punctele de frontiere, pe care le consideră zone critice, și centrul de Covid-19 din Timișoara. La punctul de frontieră din zona Oradei, primele echipamente au fost achiziționate de către Fundația Comunitară Oradea printr-un grant din Fondul de Urgență, iar la Arad singurul aparat de testare este cel cumpărat de ARC. La Făgăraș, unde spitalul desemnat pentru pacienții cu Covid-19 nu avea decât două ventilatoare, ARC a reușit să le dubleze capacitatea, cumpărând alte două.

Au fost spitale desemnate pentru Covid-19 care nu aveau echipamente sau ventilatoare. Acest lucru se întâmplă în situația în care în România nu există un organ de coordonare al eforturilor, al mecanismelor statale care trebuie să intre în acțiune în caz de criză.Dana Pîrțoc

Achizițiile au fost o activitate nouă pentru toate organizațiile implicate, mai ales că totul trebuia să se întâmple foarte repede, inclusiv verificarea calității echipamentelor, dacă furnizorul este de încredere și dacă echipamentele sunt conforme. În cazuri precum Deva, au ales să nu cumpere aparatura cea mai performantă, pentru că personalul medical a solicitat un aparat pentru care are auxiliarele potrivite și pentru care are pregatirea necesară pentru a folosi echipamentele cât mai repede. La Cluj au identificat faptul că existau deja aparate de testare, care aveau nevoie de o investiție mică pentru a pune în funcțiune stațiile de testare existente.

Este important ca societatea civilă să nu trebuiască să susțină acest acest tip de actiuni. Avem nevoie să construim un mecanism de reacție la criză, acum că avem și câteva lecții învățate din situația actuală.Dana Pîrțoc

* Informațiile de mai sus sunt fragmente din interviurile acordate. Analiza integrală a informațiilor obținute din interviuri va fi disponibilă în raportul final CRT în Septembrie 2020.
Recomandări despre cum se construiește încrederea în comunitate

În cadrul Diviziei de Inovare ne reamintim zilnic că schimbarea se petrece în ritmul încrederii construite. Cum colaborează autoritățile publice cu societatea civilă, mediul de afaceri și cel academic, ne dă măsura capacității noastre colective de acțiune. Capacitate care, precum în cazul unei pandemii, este mai importantă ca niciodată. 

Săptămâna aceasta, inspirați de știrile recente, ne uităm la cum exersăm mușchiul încrederii în experți și instituții. Perspectiva oferită de Michael Spence, laureat Nobel în economie și David W. Brady, profesor la Standford University, ne spune același lucru ca și antrenorul de la sală: voință și perseverență pentru rezultatul dorit.

Aș vrea să aflu
Scrie-ne la acest email și spune-ne despre inițiative pe care ar trebui să le documentăm, sau nelămuriri sau curiozități despre reziliență urbană și noi vom încerca să abordăm aceste subiecte în actualizările viitoare ale CRT.
Despre proiect
Proiectul Cluj Resilience Tracker (CRT) documentează modul în care organizațiile non-profit, mediul academic și cel de afaceri, și autoritățile publice locale au răspuns la situația cauzată de pandemia COVID-19, pentru a identifica schimbările necesare pe termen mediu de care comunitatea noastră are nevoie.  Mai multe despre ce ar face acest demers un succes din punctul nostru de vedere și mecanismul prin care funcționează, poți citi aici.
Galerie